Miniștrii de Finanțe ai UE discută taxarea profiturilor excepționale din energie
Șase state cer Comisiei modele de taxare după scumpirea petrolului și gazelor, dar executivul european lasă decizia guvernelor.
Miniștrii de Finanțe din Uniunea Europeană au deschis dezbaterea privind o taxă pe profiturile excepționale obținute de companiile energetice în urma creșterii prețurilor la petrol și gaze. Inițiativa este susținută de Germania, Spania, Portugalia, Italia, Polonia și Austria, care cer Comisiei Europene opțiuni concrete.
Discuția are loc după un nou șoc de aprovizionare în Orientul Mijlociu, care a împins contractele futures pentru petrol peste 100 de dolari pe baril. Cele șase state susțin că o parte a câștigurilor suplimentare nu rezultă din investiții sau eficiență, ci dintr-un context geopolitic care transferă costuri mari către gospodării și companii.
La reuniunea ECOFIN de la Dublin, ministrul german de Finanțe a cerut Comisiei să prezinte modele până în octombrie. Executivul european a răspuns, potrivit relatării discuțiilor, că impozitarea rămâne în competența statelor membre și că, deocamdată, nu pregătește o schemă unică la nivelul Uniunii.
O taxă coordonată ar reduce riscul ca firmele să își mute profiturile între jurisdicții și ar putea finanța măsuri de protecție pentru consumatori. În același timp, un mecanism prea larg sau aplicat retroactiv poate descuraja investițiile în producție și infrastructură, exact într-un moment în care Europa încearcă să-și întărească securitatea energetică.
Principala dificultate este definirea profitului „excepțional”. Guvernele trebuie să aleagă un nivel de referință, perioada de calcul și cheltuielile eligibile, fără a penaliza companiile care au investit înaintea crizei. Dezbaterea din octombrie va arăta dacă există suficient sprijin pentru o abordare comună sau dacă statele vor adopta formule naționale diferite.
Experiența taxelor introduse în criza energetică anterioară va fi un reper. Unele măsuri au generat venituri rapide, dar au produs și litigii sau incertitudine. O schemă nouă ar avea nevoie de o durată limitată, reguli previzibile și o destinație transparentă pentru bani, astfel încât intervenția să rămână excepțională. Coordonarea fiscală trebuie să evite fragmentarea pieței unice europene a Uniunii.