Producția mondială de biocombustibili ar putea crește cu 70% până în 2030
Criza energetică din Golf determină mai multe state să majoreze cotele obligatorii de amestec în carburanți.
Producția mondială de biocombustibili ar putea fi cu aproape 70% mai mare în 2030 decât în 2025, pe măsură ce statele încearcă să reducă dependența de petrolul afectat de criza din Golf. Estimarea apare în analiza citată de AGERPRES, care urmărește extinderea cotelor obligatorii de amestec în principalele economii producătoare.
Biocombustibilii sunt utilizați în special în transportul rutier și în aviație, fiind amestecați cu benzină, motorină sau kerosen. Creșterea prețului petrolului face alternativele mai competitive și stimulează guvernele să accelereze mandate deja pregătite. Pentru rafinării și distribuitori, schimbarea înseamnă investiții în instalații, lanțuri de aprovizionare și controlul calității.
Extinderea nu este lipsită de costuri. Materiile prime precum uleiurile vegetale, porumbul, trestia de zahăr sau deșeurile organice au prețuri și disponibilitate diferite. Dacă producția se bazează prea mult pe culturi alimentare, cererea energetică poate concura cu hrana și poate pune presiune pe terenuri, apă și prețurile agricole.
Tehnologiile bazate pe deșeuri și reziduuri au un profil de emisii mai bun, dar sunt mai greu de extins. Colectarea, trasabilitatea și procesarea materiilor prime sunt costisitoare, iar capacitățile industriale se construiesc în ani. Investitorii au nevoie de reguli stabile privind cotele, certificarea sustenabilității și calculul emisiilor pe întregul ciclu de viață.
Aviația va fi una dintre sursele importante de cerere, deoarece electrificarea zborurilor comerciale rămâne limitată. Combustibilii sustenabili de aviație pot reduce emisiile nete, dar oferta actuală este mică și mai scumpă decât kerosenul convențional. Companiile aeriene vor transfera o parte din cost către bilete, mai ales dacă mandatele cresc înaintea capacității de producție.
Prognoza de 70% descrie o oportunitate industrială, nu o garanție climatică. Reducerea reală a emisiilor depinde de materia primă, consumul de energie din proces și schimbarea utilizării terenurilor. Politicile eficiente trebuie să favorizeze tehnologiile cu economii demonstrate de carbon și să evite stimulentele care mută poluarea din rezervor către agricultură.