Ministerul Finanțelor menține reducerea temporară de 25% a accizei aplicabile motorinei standard și în a doua jumătate a lunii septembrie 2026. Decizia păstrează nivelul maxim permis de mecanismul fiscal introdus în vară, într-o perioadă în care cotațiile internaționale ale produselor petroliere și costurile de transport continuă să pună presiune asupra prețurilor interne.
Măsura este recalculată o dată la două săptămâni, în funcție de evoluția cotațiilor Platts pentru motorină și a prețului mediu de la pompă. Ministerul majorase reducerea de la 20% la 25% pentru intervalul 1-15 septembrie, după ce în a doua jumătate a lunii august aplicase o diminuare de 20%.
La nivelul de 25%, reducerea față de acciza standard este de 701,07 lei pentru 1.000 de litri, respectiv 829,69 lei pe tonă. Nivelul efectiv al accizei a fost stabilit la 2.103,22 lei pentru 1.000 de litri. Efectul final asupra prețului plătit de șoferi depinde însă de transmiterea economiei fiscale în prețul de vânzare, de cursul valutar, de costul aprovizionării și de marjele comerciale.
Pentru economie, miza depășește factura directă a șoferilor. Motorina intră în costul transportului rutier, al distribuției alimentare, al lucrărilor agricole și al unei părți importante din logistică. O scumpire rapidă se poate propaga către prețurile bunurilor, iar o reducere a accizei poate tempera acest efect, fără să îl elimine dacă piața internațională continuă să urce.
Mecanismul a fost introdus prin Legea nr. 162/2026, care permite ajustarea temporară a accizei cu procente cuprinse între 5% și 25%. O analiză fiscală EY arată că actul normativ face parte dintr-un pachet mai larg de intervenții pe piața produselor petroliere, inclusiv monitorizarea prețurilor și limitarea frecvenței modificărilor de preț la pompă.
Menținerea reducerii oferă transportatorilor și companiilor care folosesc intens combustibilul o perioadă suplimentară de stabilitate, dar nu înlocuiește nevoia de predictibilitate pe termen mai lung. Reevaluarea bilunară ajută statul să răspundă mai repede la piață, însă obligă firmele să lucreze cu scenarii de cost și să includă în contracte clauze de ajustare.
Bugetul public suportă, la rândul său, un cost prin încasări mai mici din accize și TVA aferent. Eficiența măsurii va depinde de diferența dintre pierderea fiscală și beneficiul economic obținut prin limitarea scumpirilor în lanț. Pentru consumatori, indicatorul decisiv rămâne prețul efectiv afișat în stații, nu procentul reducerii anunțate.