România · Companii

observatoreconomic.ro · 9 noiembrie 2026

Toate articolele

Repornirea șantierului Mangalia va necesita investiții și angajări

Tranzacția de 138 de milioane de euro nu este finalizată. Șantierul este inactiv și are nevoie de reparații, investiții și personal înainte ca producția să fie reluată.

Docuri și macarale într-un șantier naval

Șantierul naval Mangalia este inactiv, iar tranzacția prin care grupurile Rheinmetall și MSC vor să îi cumpere activele nu s-a încheiat. Reluarea producției va necesita lucrări de întreținere, investiții și recrutarea unei noi echipe, a declarat pentru News.ro Andre Neumann, directorul de vânzări al diviziei Rheinmetall Naval Systems. El nu a indicat o dată pentru redeschidere și a avertizat că pregătirile vor dura.

Declarația clarifică diferența dintre adjudecarea licitației și preluarea efectivă a activelor. Rheinmetall Real Estate România a depus oferta câștigătoare, însă cumpărătorii parcurg încă procedurile necesare achiziției. Pentru economia locală, miza este mare: platforma din Mangalia este cea mai mare bază de construcții navale din țară ca suprafață, dar dimensiunea infrastructurii nu înseamnă că producția poate fi reluată imediat.

Licitație câștigată, tranzacție neîncheiată

În comunicatul publicat de Rheinmetall la 19 octombrie, grupul german a anunțat că va plăti, împreună cu Mediterranean Shipping Company, cunoscută sub numele MSC, aproximativ 138 de milioane de euro pentru active. Documentul estima atunci finalizarea achiziției în câteva săptămâni. Declarația făcută acum de Neumann arată că procesul este încă în desfășurare și că oferta câștigătoare nu echivalează cu transferul efectiv al activelor.

Pachetul scos la vânzare de administratorul insolvenței cuprinde activele imobile și mobile folosite pentru construcția, reparația și conversia navelor și a structurilor offshore. Nu este vorba despre cumpărarea companiei împreună cu toate creanțele și participațiile sale. Această distincție contează deoarece noii proprietari ar porni de la infrastructura industrială, în timp ce procedura de insolvență își urmează separat cursul.

Există și un risc juridic. Damen Holding, principalul creditor, a contestat modificarea procedurii de vânzare care a permis adjudecarea la 138 de milioane de euro, adică 75% din prețul anterior de pornire de aproximativ 184 de milioane. Curtea de Apel Constanța a stabilit următorul termen pentru 11 decembrie. Până la închiderea tranzacției și clarificarea contestației, calendarul investițiilor depinde de finalizarea acestor proceduri.

Infrastructura extinsă trebuie repusă în funcțiune

Datele publicate de administratorul judiciar CITR în 2024 arătau că platforma are peste un milion de metri pătrați, cheiuri cu o lungime totală de peste 1,5 kilometri, trei docuri uscate de peste 300 de metri, 18 macarale și ateliere industriale de mari dimensiuni. Această infrastructură permite construcția și repararea navelor mari, dar generează și costuri fixe ridicate atunci când comenzile lipsesc.

Neumann a spus că sunt necesare lucrări importante de întreținere și investiții înainte de redeschidere. Nu a precizat valoarea bugetului de modernizare. Rheinmetall anunțase anterior că vrea să reabiliteze, să modernizeze și să extindă capacitățile existente, dar nici acel comunicat nu preciza suma investiției sau calendarul etapelor.

Situația operațională a șantierului explică prudența companiei. Raportul anual al Șantierului Naval 2 Mai, compania de stat care deține 51% din Damen Shipyards Mangalia, consemna că procedura de insolvență a fost deschisă la 19 iunie 2024 și că dreptul de administrare a societății a fost ridicat. Compania mixtă a ajuns sub administrarea CITR, pe fondul disputelor dintre acționari, al lipsei comenzilor și al necesarului mare de capital de lucru.

Forța de muncă este a doua problemă majoră. CITR raporta 1.453 de angajați în septembrie 2024, dintre care 692 se aflau deja în șomaj tehnic. Neumann spune acum că platforma nu mai are personalul necesar și că Rheinmetall și MSC vor trebui să recruteze. Echipele de ingineri, sudori, lăcătuși, electricieni și specialiști în integrarea sistemelor navale nu pot fi refăcute rapid după o perioadă lungă de inactivitate. Formarea echipelor și refacerea lanțului de furnizori pot deveni la fel de importante ca reparațiile fizice.

Planul combină nave comerciale și militare

Rheinmetall și MSC au anunțat încă din mai că urmăresc transformarea Mangalia într-un șantier cu dublă utilizare. MSC, unul dintre cele mai mari grupuri mondiale de transport maritim și logistică, ar contribui cu experiența și proiectele din sectorul comercial. Rheinmetall ar adăuga construcția navală militară și integrarea sistemelor de luptă. Acest model ar putea reduce perioadele în care docurile și atelierele rămân fără activitate.

Modelul economic depinde însă de contracte ferme. Rheinmetall afirmă că Mangalia ar urma să aibă un rol important în construcția a patru nave comandate de guvernul român și că platforma ar putea servi ulterior proiecte militare din sud-estul Europei. La Euronaval, reprezentanții companiei au precizat că pachetul românesc include două nave de patrulare maritimă bazate pe modelul MMPV-90, dar mai mari decât navele construite pentru Bulgaria, și două nave de intervenție pentru scafandri.

Comenzile militare pot asigura un volum inițial de lucru, iar proiectele comerciale pot menține capacitățile ocupate între livrările pentru apărare. Totuși, o listă de intenții nu oferă încă un calendar de producție. Contractele, finanțarea, specificațiile tehnice și succesiunea investițiilor trebuie finalizate înainte ca șantierul să poată estima numărul de angajați, gradul de utilizare și primele livrări.

Ce înseamnă reluarea pentru economia locală

Repornirea ar avea efecte dincolo de porțile șantierului. Construcțiile navale cumpără oțel, cabluri, echipamente electrice, automatizări, vopsele, servicii de proiectare, transport și mentenanță. Un șantier cu un flux constant de comenzi poate readuce furnizorii în sudul litoralului și poate atrage înapoi o parte dintre meseriașii plecați spre alte șantiere sau în străinătate.

Costurile apar înaintea veniturilor. Cumpărătorii trebuie să plătească activele, să repare instalațiile, să actualizeze fluxurile tehnologice, să recruteze și să finanțeze lucrările în curs. În construcția navală, intervalul dintre începerea proiectului și încasarea integrală poate fi lung, iar fiecare navă necesită finanțarea unui volum mare de capital de lucru. Tocmai acest profil financiar a contribuit la dificultățile vechii companii.

Pentru stat, proiectul are și o dimensiune industrială strategică. România ar păstra pe teritoriul său capacitatea de a construi nave comerciale mari și ar crea o bază pentru programele navale militare. Beneficiul depinde însă de câtă proiectare, producție și integrare se realizează local, de ponderea furnizorilor români și de formarea personalului. O simplă schimbare de proprietar, fără comenzi și investiții, nu ar reactiva ecosistemul.

Rheinmetall transmite, deocamdată, un mesaj prudent. Oferta de 138 de milioane de euro și planul de utilizare mixtă conturează o direcție, dar șantierul nu a fost încă preluat și nu poate începe imediat producția. Următoarele repere verificabile sunt finalizarea tranzacției, soluționarea contestației Damen, anunțarea bugetului de modernizare, lansarea recrutărilor și semnarea contractelor pentru primele nave. Abia după aceste etape va putea fi estimată realist data reluării activității la Mangalia.