România · Macroeconomie și nivel de trai

observatoreconomic.ro · 19 noiembrie 2026

Toate articolele

România are din nou cea mai mare inflație din Uniunea Europeană

Rata anuală armonizată a urcat la 7% în octombrie, față de 4% în UE. Diferența este alimentată de energie, măsurile fiscale și presiunile interne asupra prețurilor, iar dezinflația se anunță lentă.

Familie într-un supermarket

România a înregistrat în octombrie o rată anuală a inflației armonizate de 7%, cea mai ridicată din Uniunea Europeană, potrivit datelor finale publicate la 18 noiembrie de Eurostat. Media UE a fost de 4%, ceea ce înseamnă că rata din România a fost cu trei puncte procentuale peste cea din ansamblul comunitar.

Inflația armonizată a accelerat de la 6,5% în septembrie, iar prețurile au crescut cu 1% numai față de luna precedentă. După România s-au situat Lituania, cu 6,1%, și Bulgaria, cu 5,9%. La polul opus, Suedia a avut o rată anuală de 0,6%, iar Cehia și Danemarca de câte 2,1%.

Comparația folosește indicele armonizat al prețurilor de consum, calculat după aceeași metodologie în toate statele membre. El permite evaluarea poziției României în raport cu restul Uniunii, dar diferă de indicele național al prețurilor de consum folosit în comunicarea curentă a inflației interne.

Energia a redevenit principala sursă a inflației europene

În zona euro, energia a avut în octombrie o creștere anuală de 21%, față de 19% în septembrie, și a adăugat 1,89 puncte procentuale la inflația totală. Serviciile au contribuit cu 1,55 puncte, bunurile industriale neenergetice cu 0,30 puncte, iar alimentele, alcoolul și tutunul cu 0,29 puncte.

Creșterea costurilor energetice afectează România pe mai multe canale. Ea intră direct în facturile gospodăriilor, mărește costurile de producție și transport ale firmelor și se transmite treptat în prețurile bunurilor și serviciilor. Seceta severă, menționată de Comisia Europeană în prognoza pentru România, a accentuat presiunea asupra pieței de electricitate, iar creșterea prețului petrolului a ridicat costurile de transport.

Măsurile fiscale adoptate în 2025 continuă să influențeze comparația anuală. Majorarea TVA și a accizelor, împreună cu eliminarea plafonării prețurilor la electricitate pentru populație, au produs scumpiri care rămân în baza de calcul. O nouă creștere lunară de 1% în octombrie arată însă că presiunile nu provin doar dintr-un efect statistic al anului trecut.

Inflația alimentară neprocesată a accelerat și la nivelul zonei euro, până la 4,6%. Pentru România, o economie în care alimentele și energia au o pondere importantă în bugetele familiilor, aceste componente au un efect social mai puternic decât sugerează media generală. Gospodăriile cu venituri mici reduc mai greu consumul esențial și resimt mai rapid pierderea puterii de cumpărare.

Diferența dintre România și Europa Centrală se adâncește

Diferența față de economiile comparabile este mare. În octombrie, inflația armonizată a fost de 2,1% în Cehia, 2,4% în Ungaria, 2,9% în Slovacia și 3,7% în Polonia. Bulgaria s-a apropiat de România, cu 5,9%, în timp ce Croația a înregistrat 4,4% și Slovenia 3,8%.

Aceste rate reflectă combinații diferite de prețuri administrate, politici fiscale, curs de schimb și presiuni salariale. România intră în episodul actual cu un deficit bugetar și un deficit de cont curent mai mari decât majoritatea economiilor din regiune. Cererea susținută în anii anteriori și dependența de importuri au făcut mai dificilă absorbția șocurilor de energie și taxe.

Comisia Europeană estimează că inflația armonizată medie a României va ajunge la 7,9% în 2026, după 6,8% în 2025. Prognoza indică o scădere la 4,4% în 2027 și la 3,8% în 2028. Chiar și după temperare, rata medie ar rămâne peste intervalul de țintă al Băncii Naționale.

Dezinflația lentă are consecințe pentru dobânzi și consum

Pentru gospodării, inflația de 7% erodează veniturile reale într-un an în care salariile publice și pensiile au fost înghețate, iar activitatea economică a slăbit. Comisia estimează o scădere cu 2,3% a consumului privat în 2026. Familiile sunt obligate să aloce o parte mai mare din venituri pentru cheltuielile de bază și amână achizițiile importante.

Pentru firme, prețurile ridicate complică bugetele, negocierile salariale și contractele pe termen lung. Companiile cu marje mici nu pot transfera integral costurile către clienți, iar cele dependente de energie sau importuri sunt mai expuse. Cererea slabă limitează puterea de stabilire a prețurilor exact când costurile rămân mari.

Pentru Banca Națională, o inflație aflată mult peste țintă reduce spațiul pentru relaxarea rapidă a politicii monetare. Dobânzile ridicate susțin leul și limitează cererea, dar scumpesc creditul pentru stat, companii și populație. Reducerea prematură a ratelor ar putea prelungi diferența de inflație față de regiune.

Pentru guvern, problema este și mai dificilă. Consolidarea bugetară temperează cererea, însă taxele indirecte pot ridica prețurile pe termen scurt. Sprijinul generalizat pentru consumatori ar încărca din nou bugetul. O politică mai eficientă ar concentra ajutorul asupra gospodăriilor vulnerabile și ar accelera investițiile în energie, rețele și concurență.

Datele din octombrie confirmă că România nu a ieșit din episodul inflaționist. Rata a coborât față de vârful de 9,7% din mai, dar a revenit pe o traiectorie ascendentă în ultimele două luni. Ritmul dezinflației va depinde de energie, de politica fiscală și de capacitatea economiei de a absorbi costurile fără noi scumpiri în lanț.