Volkswagen pregătește producție pentru apărare la uzina din Osnabrück

Volkswagen a ajuns la un acord preliminar pentru reconversia uzinei din Osnabrück, Germania, către producția de sisteme și componente pentru apărare. Planul implică landul Saxonia Inferioară și fondul israelian Aurelius Capital, care ar urma să devină acționar majoritar al filialei ce operează fabrica.

Anunțul Volkswagen relatat de AGERPRES prevede un proiect inițial de cooperare cu Rafael Advanced Defense Systems. Părțile analizează fabricarea unor componente pentru sisteme de apărare aeriană destinate Germaniei și altor piețe europene. Acordul este prezentat ca o posibilă vânzare și necesită pași juridici și industriali suplimentari.

Uzina produce în prezent Volkswagen T-Roc Cabriolet, model fără succesor anunțat, iar asamblarea de automobile urma să se încheie în vara anului 2027. Cererea redusă pentru mașini a lăsat capacități subutilizate, în timp ce companiile din apărare au comenzi în creștere și caută forță de muncă și spații industriale.

Volkswagen estimează că aproximativ 1.400 dintre cele 1.800 de locuri de muncă actuale pot fi protejate prin acord. După pensionări și plecările deja planificate, forța de muncă s-ar stabiliza în jurul a 1.200 de persoane, cu o garanție a ocupării până la sfârșitul anului 2029.

Reconversia nu este o simplă schimbare de produs. Industria de apărare folosește standarde de securitate, certificare și control al exporturilor diferite de cele auto. Angajații au nevoie de instruire, liniile trebuie adaptate, iar furnizorii trebuie validați. Calendarul și costul acestor transformări nu au fost încă detaliate.

Cazul Osnabrück arată cum presiunea din industria auto europeană se intersectează cu majorarea cheltuielilor de apărare. Alte grupuri și furnizori analizează proiecte similare. Rezultatul va depinde de contractele ferme, de aprobările autorităților și de capacitatea noii producții de a susține locurile de muncă după 2029.

Pentru comunitatea locală, menținerea locurilor de muncă reduce șocul închiderii unei uzine, însă profilul economic al fabricii se schimbă. Autoritățile și sindicatele vor trebui să urmărească investițiile, competențele transferabile și dependența de comenzile publice. O garanție până în 2029 oferă timp, nu o soluție permanentă.