Opinie · Antreprenoriat și piața unică

observatoreconomic.ro · 24 octombrie 2026

Toate articolele

EU Inc poate scurta drumul firmelor românești spre piața unică

O formă juridică europeană comună poate reduce costurile de extindere și finanțare. Beneficiul pentru România va apărea numai dacă administrația și investitorii locali folosesc această infrastructură pentru a construi companii mai mari.

Antreprenori prezentând un plan de extindere europeană

Europa are o piață unică în tratate și 27 de piețe corporative în practica de zi cu zi. O companie românească poate vinde software în Franța, poate angaja un director în Germania și poate primi capital din Olanda, dar fiecare pas adaugă avocați, documente, registre și reguli locale. Pentru o multinațională, aceste costuri intră în buget. Pentru un startup aflat la prima extindere, ele pot decide dacă proiectul începe sau rămâne pe piața de origine.

Poziția de negociere adoptată de Consiliul UE pentru regimul EU Inc atacă această problemă într-un punct concret. O companie inovatoare ar putea alege o a 28-a formă juridică, valabilă în întreaga Uniune, s-ar înregistra online în cel mult două zile și ar plăti maximum 100 de euro. Registrul acțiunilor ar fi digital, iar un plan european de opțiuni ar permite remunerarea angajaților prin participații.

Pentru România, proiectul merită tratat ca o infrastructură economică, nu ca o simplificare administrativă marginală. Țara are antreprenori tehnici buni, costuri încă competitive și acces formal la o piață de sute de milioane de consumatori. Are mai puține companii care cresc regional, atrag runde mari de capital și își păstrează centrul de decizie aici. Fragmentarea juridică nu explică întreaga diferență, dar ridică prețul fiecărei încercări de extindere.

Costul invizibil al celor 27 de regimuri

Un startup care deschide o entitate în fiecare piață importantă suportă cheltuieli înainte să cunoască cererea reală. Trebuie să pregătească statute, să deschidă conturi, să stabilească relația dintre societatea-mamă și filiale, să adapteze contractele și să gestioneze mai multe registre ale acționarilor. Investitorii cer uneori mutarea companiei într-o jurisdicție cunoscută, pentru ca drepturile lor să fie mai ușor de aplicat.

Acest proces are două efecte asupra firmelor românești. Primul este financiar: o parte mai mare din runda de capital este consumată de structurare, nu de produs, vânzări sau angajări. Al doilea este instituțional: compania își poate muta sediul juridic și, treptat, funcțiile de conducere într-un alt stat. România păstrează echipa de dezvoltare, dar pierde o parte din serviciile profesionale, din viitoarele câștiguri de capital și din influența asupra deciziilor.

EU Inc poate oferi investitorilor un set de documente și drepturi mai previzibil. Un fond din Paris și un fondator din Cluj ar discuta despre aceeași structură juridică, nu despre traducerea riscurilor dintr-o legislație națională puțin cunoscută. Registrul digital ar reduce incertitudinea privind acționariatul, iar opțiunile pentru angajați ar face ofertele companiilor europene mai comparabile cu cele din Statele Unite.

Avantajul nu va fi distribuit automat

O formă juridică comună nu uniformizează impozitele, insolvența, autorizațiile, securitatea socială sau toate regulile muncii. O companie care operează în mai multe state va continua să plătească taxe și să respecte obligațiile locale. Regimul reduce o categorie de costuri, dar firmele vor avea în continuare nevoie de consultanță și de administrații capabile să schimbe date între ele.

De aici apare prima miză pentru București. Dacă registrul comerțului, administrația fiscală și instituțiile care verifică beneficiarii reali se conectează lent sau impun proceduri suplimentare, antreprenorii vor alege să înregistreze EU Inc în state cu servicii digitale mai bune. Regulamentul poate fi european, iar competiția administrativă va rămâne națională. Câștigă jurisdicția care rezolvă repede verificările și oferă răspunsuri coerente.

A doua miză este finanțarea. România are o piață de capital mică, puține fonduri capabile să conducă runde mari și un număr redus de investitori instituționali în capital de risc. EU Inc poate face firmele locale mai ușor de înțeles pentru capitalul extern, dar negocierile importante se vor muta tot acolo unde există fonduri, bănci de investiții și specialiști în tranzacții. Fără dezvoltarea ecosistemului local, simplificarea juridică poate accelera și plecarea companiilor promițătoare.

Statul ar trebui să pregătească implementarea înainte de textul final

Consiliul propune 21 de luni pentru implementare după adoptarea regulamentului. România ar pierde timp dacă ar aștepta publicarea formei finale pentru a începe pregătirea. Registrul digital, identitatea electronică, schimbul de date cu administrația fiscală și verificarea beneficiarilor reali sunt proiecte cunoscute. Ele pot fi testate pe procedurile existente și pot reduce costurile pentru toate firmele, indiferent dacă aleg viitorul regim european.

Guvernul ar trebui să formeze o echipă comună cu Registrul Comerțului, Ministerul Finanțelor, autoritatea pentru digitalizare și supraveghetorii pieței financiare. Obiectivul nu ar fi adăugarea unei noi structuri, ci eliminarea contradicțiilor dintre instituții. O firmă înregistrată online în două zile are nevoie și de cont bancar, cod fiscal, semnătură electronică și acces la sistemele publice într-un interval compatibil.

Universitățile, acceleratoarele și organizațiile antreprenoriale au și ele o sarcină. Fondatorii trebuie să înțeleagă diferența dintre o formă juridică și un model de afaceri. Ușurința înregistrării nu rezolvă lipsa clienților, conducerea slabă sau un produs fără avantaj competitiv. Ea permite echipei să aloce mai mult timp acestor probleme și să testeze mai repede o piață nouă.

Planul de acțiuni pentru angajați poate conta mai mult decât taxa de 100 de euro

Cea mai importantă componentă a proiectului ar putea fi planul european de opțiuni. Companiile tinere nu pot egala salariile grupurilor mari, dar pot oferi o parte din creșterea viitoare. În Europa, diferențele fiscale și juridice fac aceste pachete greu de administrat pentru echipe distribuite în mai multe țări. Un mecanism comun ar îmbunătăți recrutarea și ar permite angajaților români să participe mai direct la valoarea creată.

Consiliul limitează schema la companii cu maximum 750 de angajați și 150 de milioane de euro cifră de afaceri. Pragurile sunt suficient de largi pentru majoritatea firmelor românești aflate în expansiune. Eficiența va depinde de tratamentul fiscal al momentului în care opțiunea este acordată, exercitată și vândută. Dacă taxarea apare înainte ca angajatul să încaseze bani, instrumentul devine dificil de folosit.

România ar trebui să alinieze legislația fiscală și practica administrației cu mecanismul european, fără să creeze excepții greu de controlat. O regulă simplă, bazată pe câștigul realizat la vânzare și pe raportări digitale, ar fi mai utilă decât facilități generoase însoțite de proceduri incerte.

Negocierea trebuie să păstreze controlul fără a reface birocrația

Înregistrarea rapidă ridică întrebări legitime despre spălarea banilor, firmele fantomă și fraudă. Mandatul Consiliului permite statelor să refuze constituirea atunci când apar riscuri penale sau de integritate. Protecția este necesară, însă verificările trebuie construite pe date și criterii de risc. Dacă fiecare administrație cere din nou aceleași documente pe hârtie, avantajul regimului dispare.

Soluția este interoperabilitatea: identități electronice verificate, registre conectate și controale ulterioare pentru cazurile cu risc ridicat. O procedură digitală lasă urme mai ușor de analizat decât un dosar fizic. Europa nu trebuie să aleagă între viteză și integritate; trebuie să investească în sisteme care le oferă pe amândouă.

Raportul Draghi și raportul Letta au descris costul fragmentării europene în termeni de productivitate, investiții și companii care nu ating dimensiunea globală. EU Inc este una dintre puținele reforme care poate schimba direct viața unei firme la început de drum. Nu va crea cerere și nu va produce capital nou peste noapte. Poate însă reduce pierderea de energie administrativă și poate face piața unică mai apropiată de promisiunea ei juridică.

Pentru România, alegerea este practică. Poate implementa minim regulamentul și poate privi cum firmele locale se înregistrează în altă parte. Sau poate folosi momentul pentru a îmbunătăți registrele, fiscalitatea opțiunilor și legătura dintre startupuri și capital. Prima variantă oferă antreprenorilor o cale de ieșire. A doua poate transforma EU Inc într-un motiv pentru ca o companie europeană să crească din România.